Where's my prince ?

Singură .. sufletul meu te strigă.Mă cutremur la auzul râsului tău cristalin dintr-un căcăt de video.M-ai mințit..iar. Dar te iubesc. Te iubesc atât de mult.Te iubesc mai mult decât pe retardul ăla pe care l-am lăsat să-mi fure virginitatea.Tu..nu-mi arunci cuvinte grele.Nu-mi dai câte o „palmă de nesimțire”.Tu...mă alinți și mă mângâi cu vorbe dulci.De altfel....tu mă și minți.Cu fiecare minciună îmi rupi sufletul mai mult,ca pe o foaie.Cu fiecare mesaj pe care îl primești de la alta,care îți este „doar prietenă” [ cică ] îmi frângi inima ca pe un boboc de floare...

Te iubesc,fraiere. Where's my prince ?


.„Copilă ce devine femeie.Inocență ce dispare.O „ea” nepăsătoare.”

S-a sfârșit.

Totul are un început..și un sfârșit.
Lumea mea se prăbușește,se destramă,se pierd piesele puzzle-ului.Inima mea s-a frânt ca o mică floare..firavă.Sufletul mi s-a spart în mii de bucăți parcă ar fi fost din sticlă la mâna a doua.
Renunț la jocul nostru pentru portița de scăpare oferită de destin.Da,sunt o lașă.Las totul în urmă și prefer să plec,chiar dacă mă doare.O să fii bine,poate chiar..foarte bine.
Și eu o să fiu bine...eventual.

„Copilă ce devine femeie.Inocență ce dispare.O „ea” nepăsătoare.”

Evidența vieții mele în gânduri..confuze.

Și..vreau să scriu,dar îmi e atât de greu când toate sentimentele se luptă înăuntrul meu.
E un partida de șah ce o jucăm de mult și cam tot de la început am și pierdut.Eu sunt primul pion căzut în lupta asta aprigă purtată cu regele..regele meu.
Inima mea e nebunul ce a căzut imediat ce inima ta,părticica aceea neagră,un mic pătrățel...a înghețat.
Calul a purtat lupta cu nebunul ce l-a ucis ușor ..A cedat în fața celui ce i-a aruncat o stea muribundă.Acum..știi ce s-a întâmplat cu sufletul meu.
Nu mă pricep la șah.Nu am știut ce să fac..și am pierdut...consecutiv.
Am devenit o simplă păpușă de porțelan într-o grădină cu trandafiri.Spinii ce încearcă să o pătrundă,dar lasă doar mici urme cedează și renunță lăsând în urmă o învingătoare..devin din ce în ce mai slabi,din ce în ce mai puțini.O petală delicată se apleacă înduioșată și-i atinge chipul ce era atât de alb,lăsându-l îmbujorat.Un crin în mulțimea de trandafiri ce îi dădea speranța că nu e singura...altfel.O picătură de rouă ce se prelinge ușor pe trupul ei rece lasă urme adânci pe tulpina trandafirului din fundul grădinii.O frunză se usucă la vederea soarelui ce luminează trupul fetiței ce încearcă să se ascundă după o fereastră spartă,murdară,pătată de păcate.Un scârțâit al balamalelor ruginite de la ușa din lemn veche sparge liniștea melodioasă ce o asculta păpușa.O stea moare,cade și o ucide.Ea nu mai este....Cerul plânge,cade....se lasă greu peste grădina întunecată,peste trandafirii uscați,tulpina rămasă de la crinul rupt de mâna tremurândă a sorții,roua ce se evaporă în fața flăcărilor ce atacă orice urmă de durere,fereastra dispare în umbra dușmanului,ușa cedează în fața dezastrului..fetița plânge înăbușit într-un colț pustiu,anost ce o protejează de tot.
Totul are un sfârșit..visele mor,speranțele pier,sentimentele dispar....

uhm , I hate love.

„Copilă ce devine femeie.Inocență ce dispare.O „ea” nepăsătoare.”

Cad.

Am intrat în depresie acum ceva timp și parcă nimic nu poate să mă scoată din starea asta.Simt cum cad în prăpastia asta numită durere și nu e nimeni să mă salveze.Nu vrea nimeni să mă salveze....
Simt răsuflarea rece a sfârșitului meu..ce e din ce în ce mai aproape de mine.Mă atinge tremurând de plăcere la vederea unui suflet gata să cedeze.
De ceva timp gândurile mi se întunecă din ce în ce mai tare.Acum nu mă mai gândesc la cei din jur....vreau să evadez din toată suferința asta haotică pe care mi-o provoacă toți,de toată durerea înăbușită în suflet ce mi-o provoc singură.
Sunt....curvă și toți știu asta.Toți se folosesc de asta să-i rănească pe cei apropiați mie..și prin asta îmi fac mie rău.Am pierdut multe persoane și încă pierd.
Vreau să-mi găsesc momentul..și să-mi las sufletul liber.


„Copilă ce devine femeie.Inocență ce dispare.O „ea” nepăsătoare.”

your evil,sweet pain.

O șoaptă dulce ce răsună-n urechile celui surd,
Un chip demonic ce îl chinuie pe cel orb,
Un strigăt al durerii se aude din gura celui mut.
Îți predă cel știrb un zâmbet mai superb
Ca apusul lunii-n plină zi.

Aruncă-ți mintea cea pliurdă pe podeaua-nsângerată,
Plină de cadavrele pacifiștilor ce duc acel război
Al regretelor prefăcute-n plăceri de ființa scelerată
Care-n treacătul durerii dulci o doresc cei doi.

[ p.s. : I hope someone will understand it. ]

„Copilă ce devine femeie.Inocență ce dispare.O „ea” nepăsătoare.”

The description of real me.

Eu..sunt o puștoaică ce-și ascunde întunericul din suflet,ceața din minte și ce se descarcă uneori pe un blog ( jurnal ).
Trupu-mi este zvelt,parul roșu ca sângele ce-mi curge uneori pe maini,ochii..despre ochii mei am mai spus.Ochii îmi sunt de un verde șters,uneori.Alteori,sunt caprui ca o ciocolățică.Dar un singur lucru nu se schimbă la ei : tot timpul sunt goi și atât de reeeci.
Încerc să-mi găsesc calea prin tot haosul ăsta,dar tot timpul iau calea greșită.Da,am avut foarte mult de pierdut din cauza asta,dar pentru că nimeni nu a reușit vreodată să mă înțeleagă cu adevărat. Toți au încercat să schimbe această „ființă plină de păcate”.Nu pot să mă schimb,nu am încă voința necesară.Mintea îmi e încețoșată și trupul mă doare când mă pierd în fiecare zi la fiecare propoziție neînțeleasă,fiecare gest ce mă bagă într-o stare de confuzie,mă pierd...și nimeni nu-nțelege.Nici măcar eu...
Da,fac tot ceea ce mi se spune că nu e bine..beau,mă droghez ( sau m-am drogat,can't tell,maybe I will do it again ) și .. fac sex..fooooarte mult.I am a little nympho.
So.. what do you have to say about me ?

„Copilă ce devine femeie.Inocență ce dispare.O „ea” nepăsătoare.”

Nu mă iubi. !

Și ochii îmi sunt goi,la fel și sufletul.
În seara asta am băut iar,dar în seara asta am curajul să scriu.Poate mâine,o să fie altfel și o să șterg postarea și o să încerc să șterg amintirea unei postări scrise în momentul sincerității absurde a beției.
Da,sunt beată și mi-e dor de tine.Da,te iubesc ! Dar nu..nu am să renunț la cel de care mă îndrăgostesc pentru iubirea asta ce ți-o port în zadar și care mă face să sufăr.
De ce nu înțelegi că îmi face rău fiecare amintire a nopților de dragoste ? De ce nu înțelegi că mă doare de fiecare dată când mă gândesc la sărutul abdicării sufletului pe care mi-l ofereai de fiecare dată ? De ce nu mă lași să mă îndrăgostesc cum se cuvine de ochii lui căprui ce mă dezmiardă în fiecare noapte ? De ce nu îmi dai voie să mă pierd în fiecare sărut de-al lui ce-mi oferă speranță ?
O inimă pustie,o podea ce răsună la fiecare pas ce vrea să denote spre șăgălnicie,un chip palid ca bucata de gresie ce strălucește în lumina scumpei luni,ochii de un verde șters ce sunt gata...să scapere lacrimile reci și înfiorate de o iubire ce le chinuie fiecare parte a trupului din care încearcă să scape.
Te rog..te implor... Acum,când sufletul îmi trage după el trupul gol printre pietrele reci.. când mă pierd în întunericul serii de august .. când stelele îmi sunt singura lumină ce mă ghidează cu milă ... Lasă-mi sentimentele să piară alături și să-mi învie cu groază altele..pentru „el”.....
Te iubesc..tocmai de aceea renunț la tine cu atâta îngrijorare și durere în sufletul ce-ți aparține..acum.
Dacă mă iubești..renunță la ființa ce îți face atâta rău și ce își dăruiește trupul cu atâta ușurință. Da,acel trup..care era cândva numai al tău.

„Copilă ce devine femeie.Inocență ce dispare.O „ea” nepăsătoare.”