Îți simt lipsa.

Te caut peste tot.Știu că nu mai ești aici,în aceeași încăpere cu ființa asta fără spirit.Fără spirit...da...sufletul meu îl ai tu.Cu fiecare îmbrățișare,cuvânt șoptit dulce,cu fiecare sărut tu mi l-ai furat.Tu m-ai furat pe mine cu ochii ăia ce strălucesc de fiecare dată când întâlnesc ochii mei.Tu m-ai luat pe mine cu zâmbetul ăla minunat,supraomenesc după care mă topesc.
Tu mă ai pe mine.Da,tu..copile,tu ai ființa asta ce odată era nepăsătoare.TU mi-ai dezghețat inima,sufletul și le-ai luat cu tine.Puțin câte puțin,ușor,discret,delicat..la fiecare întâlnire.
Îți simt lipsa acum.Te simt aici,dar totuși..nu ești.Aș vrea să stau tot în brațele tale acum.Aș vrea să te sărut,să te îmbrățișez,să-ți sărut fruntea și nasul.Vreau să te strâng la pieptul meu și să-ți spun cât de mult te iubesc.Dar tu știi deja asta.Știi că te iubesc.Știi că pentru tine am renunțat la multe.Și aș mai renunța la multe altele doar să te am pe tine.Aș renunța la tot..pentru tine.Aș face orice..pentru tine.Tu..doar cere-mi.Cere și-ți voi da.
În seara asta iar o să adorm singură.O să îmbrățișez iar perna ta.O să-mi sugrum lacrimile.Știu că nu ai plecat  de tot,dar..dorul de tine mă omoară.Te vreau aici,acum și mereu..pentru totdeauna..al meu.
Chipul tău..atunci când ești obosit,părul ușor dezordonat..parcă zeii mi-au aruncat din cer o stea,ce-mi potolește foamea,setea,dorința..
Vreau să adorm ținându-te de mână.Așa dorm cel mai bine..Vreau să mă ghemuiesc iar lângă tine și să-ți simt căldura sufletului.Vreau să te privesc dormind.Știi cât de dulce ești când dormi ? Vreau să ne trezim iar la 6 dimineața din cauza răcorii,să mă îmbrățișezi și să-mi șoptești că și tu mă iubești.Știi cât de fericită am fost atunci ? Vreau să mă ții în brațe și să mă săruți.Vreau să fiu în siguranța îmbrățișării tale.Dar nu ești aici....
Mă trezesc singură și sunt tristă..te vreau lângă mine...
Cine mă mai gâdilă pe mine după ce mă trezesc și mă face să râd..deși eu nu mă simt în stare ?

„Copilă ce devine femeie.Inocență ce dispare.O „ea” nepăsătoare.”

Ceva s-a schimbat.

Ceva s-a schimbat în interiorul meu.Am devenit mult mai nepăsătoare decât înainte.Acum exist doar eu.Și când trebuie să fiu alături de cineva..plec,arunc cuvinte în neștire sau..devin asemeni unui psiholog.
Nu mai pot empatiza.Pur și simplu mă transform și spun ceea ce ar spune un psiholog.
Sunt egoistă.
Mă gândesc numai la mine,la binele meu.Nu-mi pasă de ceilalți,de durerea lor sau de fericirea lor.Dacă mie îmi e bine,ei pot să sufere ! 

„Cerul gri și aerul ce-mi pătrunde sfâșietor în nări.Pietre ascuțite,reci îmi străpung picioarele ude.Apa râului coboară cu putere în valea fără vlagă.Trupuri însângerate ale soldaților zac uitate într-o groapă.O tânără domniță,cu rochia sfârtecată de vreme,obrajii roșii și ochii-nlăcrimați își strigă iubitul pierdut pe câmpul de luptă.Crengi se rup în vâlvătaia vântului și cad pe-un așternut rece de frunze.Ochii mei verzi au pierdut albastrul ochilor tăi.Trupul tău fragil,de sticlă l-am doborât cu un suflu al disperării.Îți caut chipul,dar acum cerul e negru și aerul otrăvitor.Picioarele-mi sunt doar o bucată de carne dureroasă.Râul a secat,soldații sunt doar praf în vânt.Domnița zace muribundă,aproape goală,palidă și stearpă de orice sentiment.Rămâne cenușa-n amintirea crengilor și albastru-n amintirea ochilor tăi.”

„Copilă ce devine femeie.Inocență ce dispare.O „ea” nepăsătoare.”