ridiculous.

I feel ridiculous.Why ? Who knows?
I think I should let myself breathe sometimes.I'm suffocating.Everyone thinks I have an amazing life,that I'm detached of everything.It's not like this.Not at all...
I feel like I don't have time for anything,like all the pressure it's on me.And it is...
Everyone expects something from me.And I want to please everyone.
I should please myself and do what the fuck I want.
I want to breathe.

„Copilă ce devine femeie.Inocență ce dispare.O „ea” nepăsătoare.”

Bisexualitate.

Într-o lume care se presupune că a evoluat..Încă există prejudiciile ce trebuiau să dispară...

Da,sunt bisexuală.Da,pot iubi o fată așa cum pot iubi și un băiat.Da,am avut iubită așa cum am avut iubit.Da,sunt mândră că sunt bisexuală.Bisexualitatea e o parte din mine și nu o să o ascund.

Nu,bisexualitatea nu înseamnă să te îndrăgostești de toată lumea.Nu,nu mă îndrăgostesc de trupul unei fete așa cum nu mă îndrăgostesc de trupul unui băiat.Contează și interiorul.Nu,nu e obligatoriu să întreții relații sexuale cu o fată pentru a fi bisexuală.Nu e un lucru indispensabil,poți trăi și fără a întreține relații sexuale.Nu,nu o să mă ascund niciodată doar pentru că nu îi convine cuiva orientarea mea sexuală.

Nu,nu am ales să fiu bisexuală.Bisexualitatea nu e o alegere !

Da,eu sunt eu...Și „EU” sunt bisexuală !

„Copilă ce devine femeie.Inocență ce dispare.O „ea” nepăsătoare.”

Make me lose it.

Trupurile noastre se găsesc înfierbântate undeva într-o cameră întunecată.Mă săruți apăsat pe buze,după care cobori ușor pe gâtul meu,pe sânii mei.Mă muști ușor de sâni,îi săruți,îi strângi în mână.Îți cobori mâna până la chiloții mei de un roz pal.Simt cum îmi atingi lăbiile ușor,le masezi,îți cauți calea spre vaginul meu.Săruturile tale ajung până la buric și își fac calea spre clitorios.Îți simt buzele umede pe picioare,lângă vagin..te joci cu răbdarea mea.Sunt atât de udă...
Ahh..îți simt limba însetată de satisfacerea mea pe clitoris.Îl iei ușor în gura,îți simt limba ce se joacă cu el,aplici mici săruturi.Mă las pe spate și mă pierd.Te vreau atât de mult.Te arunci peste mine și te desfaci la pantaloni în grabă.Îți scoți penisul erect și îl simt..îl simt în interiorul meu.Parcă mi-ai suprins fiecare parte a corpului într-un moment vulnerabil.Mă penetrezi cu ardoare,atât de grăbit,mă faci să urlu,să vreau să te simt și mai mult în mine.Mă penetrezi ușor,mâna ta jucându-se cu clitorisul meu..de data aceasta.Gem de plăcere.Vreau să încetăm cu joaca și să mă duci în rai.Simt plăcerea cu fiecare punct al corpului,te simt în mine,ne mișcăm în sincron...transpirația curge pe noi,gemetele mele răsună,respiri atât de greu..și mă exciți atât de tare.


„Copilă ce devine femeie.Inocență ce dispare.O „ea” nepăsătoare.”

Vreau ...

        Fiecare culoare din jur mi se pare mai accentuată,îmi sare în ochi și îmi sfâșie pupila,lăsându-mi retina însângerată.
        Adăpostesc un haos chinuitor,deranjant de patetic în interiorul meu.
        Mi s-a sfărâmat masca fragilă lăsând să se arate printre crăpături sentimente chinuitoare.Mi-am pierdut glasul pe undeva prin mintea zburdalnică și îmi torturează gâtul orice încercare de a scoate vreun sunet.
        Vreau să plâng,să urlu...să dispar și să fiu a nimănui.Acel nimeni să mă îmbrățișeze cu întunericul...și să pierd orice urmă de memorie.Vreau să uit...


„Copilă ce devine femeie.Inocență ce dispare.O „ea” nepăsătoare.”

Matinal. [ p. II ]

        Regret decizia luată.Trebuia să rămân.Am fost martoră,pentru prima oară,la ceva ce nu mi-aș fi dorit vreodată.M-am simțit încătușată,atât de neputincioasă.Frica,panica,spaima...m-au cuprins într-o fracțiune de secundă și am înghețat,privind înspăimântată,tremurând din fiecare încheietură....gata să izbucnesc în lacrimi.

        Acum sunt în clasă,în bancă....dar mă simt captivă într-o cameră 1x1 cu pereții din sticlă.Pot vedea totul,dar nu pot face nimic.Sunt fără vlagă,îngrozită...inutilă !

„Copilă ce devine femeie.Inocență ce dispare.O „ea” nepăsătoare.”

Matinal [ p. I ]

        Undeva prin prima bancă mă aflu eu,parcă aș fi în căutarea unui strop de atenție.Dar nu e așa ! Nu-mi place ... Aș vrea să fiu undeva în spate,în backstage,izolată de toți,ceilalți să uite de mine și eu de ei.

        Privirea mi se încețoșează,câte un pix roz sau verde îmi captează pentru o secundă atenția.Fiecare chip somnoros,lipsit de orice chef de viață,parcă ar fi fost abandonat prin spațiu ...  mă deprimă.

        Suferința cuiva apropiat mă deprimă.Ora de ”chin spiritual”s-a încheiat. Plec ....

„Copilă ce devine femeie.Inocență ce dispare.O „ea” nepăsătoare.”

Prefer ceea ce îmi face bine.

Da,prefer să mă mint.Să-mi spun că nu te iubesc.Să încerc să-mi demonstrez că țin la x sau la y.Dar mereu ajung la concluzia că eu nu simt nimic pentru nimeni altcineva și doar continui să mă mint.Încă țin la el..la cel căruia m-am dăruit total,la cel care m-a făcut să simt fericirea și suferința simultan.Dar pe tine,prințeso,te iubesc și poate că regret acum,după atâtea luni că am renunțat la tine pentru un băiat.
Ieri mi-ai zâmbet frumos și m-ai întrebat ce fac.Ți-am aruncat cel mai sec răspuns pe care am putut și te-am făcut să pleci.N-am putut nici măcar să te privesc.Mi-am depărtat fiecare fost iubit de tine și te-am făcut să crezi ca încă am sentimente pentru fiecare în parte.Am crezut că e adevărat ce spun...dar mi-am demonstrat singură că parte din mine e geloasă pe ei,că te pot avea când eu am pierdut.Știu că mă doare faptul că ești folosită..ei demonstrându-mi că te vor doar pentru a te folosi.
Pentru că mi-am dat seama că încă te iubesc,dar prefer să mă mint că nu mai însemni nimic pentru mine.
O parte din mine te vrea înapoi,iubito .


„Copilă ce devine femeie.Inocență ce dispare.O „ea” nepăsătoare.”

Where's my prince ?

Singură .. sufletul meu te strigă.Mă cutremur la auzul râsului tău cristalin dintr-un căcăt de video.M-ai mințit..iar. Dar te iubesc. Te iubesc atât de mult.Te iubesc mai mult decât pe retardul ăla pe care l-am lăsat să-mi fure virginitatea.Tu..nu-mi arunci cuvinte grele.Nu-mi dai câte o „palmă de nesimțire”.Tu...mă alinți și mă mângâi cu vorbe dulci.De altfel....tu mă și minți.Cu fiecare minciună îmi rupi sufletul mai mult,ca pe o foaie.Cu fiecare mesaj pe care îl primești de la alta,care îți este „doar prietenă” [ cică ] îmi frângi inima ca pe un boboc de floare...

Te iubesc,fraiere. Where's my prince ?


.„Copilă ce devine femeie.Inocență ce dispare.O „ea” nepăsătoare.”

S-a sfârșit.

Totul are un început..și un sfârșit.
Lumea mea se prăbușește,se destramă,se pierd piesele puzzle-ului.Inima mea s-a frânt ca o mică floare..firavă.Sufletul mi s-a spart în mii de bucăți parcă ar fi fost din sticlă la mâna a doua.
Renunț la jocul nostru pentru portița de scăpare oferită de destin.Da,sunt o lașă.Las totul în urmă și prefer să plec,chiar dacă mă doare.O să fii bine,poate chiar..foarte bine.
Și eu o să fiu bine...eventual.

„Copilă ce devine femeie.Inocență ce dispare.O „ea” nepăsătoare.”

Evidența vieții mele în gânduri..confuze.

Și..vreau să scriu,dar îmi e atât de greu când toate sentimentele se luptă înăuntrul meu.
E un partida de șah ce o jucăm de mult și cam tot de la început am și pierdut.Eu sunt primul pion căzut în lupta asta aprigă purtată cu regele..regele meu.
Inima mea e nebunul ce a căzut imediat ce inima ta,părticica aceea neagră,un mic pătrățel...a înghețat.
Calul a purtat lupta cu nebunul ce l-a ucis ușor ..A cedat în fața celui ce i-a aruncat o stea muribundă.Acum..știi ce s-a întâmplat cu sufletul meu.
Nu mă pricep la șah.Nu am știut ce să fac..și am pierdut...consecutiv.
Am devenit o simplă păpușă de porțelan într-o grădină cu trandafiri.Spinii ce încearcă să o pătrundă,dar lasă doar mici urme cedează și renunță lăsând în urmă o învingătoare..devin din ce în ce mai slabi,din ce în ce mai puțini.O petală delicată se apleacă înduioșată și-i atinge chipul ce era atât de alb,lăsându-l îmbujorat.Un crin în mulțimea de trandafiri ce îi dădea speranța că nu e singura...altfel.O picătură de rouă ce se prelinge ușor pe trupul ei rece lasă urme adânci pe tulpina trandafirului din fundul grădinii.O frunză se usucă la vederea soarelui ce luminează trupul fetiței ce încearcă să se ascundă după o fereastră spartă,murdară,pătată de păcate.Un scârțâit al balamalelor ruginite de la ușa din lemn veche sparge liniștea melodioasă ce o asculta păpușa.O stea moare,cade și o ucide.Ea nu mai este....Cerul plânge,cade....se lasă greu peste grădina întunecată,peste trandafirii uscați,tulpina rămasă de la crinul rupt de mâna tremurândă a sorții,roua ce se evaporă în fața flăcărilor ce atacă orice urmă de durere,fereastra dispare în umbra dușmanului,ușa cedează în fața dezastrului..fetița plânge înăbușit într-un colț pustiu,anost ce o protejează de tot.
Totul are un sfârșit..visele mor,speranțele pier,sentimentele dispar....

uhm , I hate love.

„Copilă ce devine femeie.Inocență ce dispare.O „ea” nepăsătoare.”

Cad.

Am intrat în depresie acum ceva timp și parcă nimic nu poate să mă scoată din starea asta.Simt cum cad în prăpastia asta numită durere și nu e nimeni să mă salveze.Nu vrea nimeni să mă salveze....
Simt răsuflarea rece a sfârșitului meu..ce e din ce în ce mai aproape de mine.Mă atinge tremurând de plăcere la vederea unui suflet gata să cedeze.
De ceva timp gândurile mi se întunecă din ce în ce mai tare.Acum nu mă mai gândesc la cei din jur....vreau să evadez din toată suferința asta haotică pe care mi-o provoacă toți,de toată durerea înăbușită în suflet ce mi-o provoc singură.
Sunt....curvă și toți știu asta.Toți se folosesc de asta să-i rănească pe cei apropiați mie..și prin asta îmi fac mie rău.Am pierdut multe persoane și încă pierd.
Vreau să-mi găsesc momentul..și să-mi las sufletul liber.


„Copilă ce devine femeie.Inocență ce dispare.O „ea” nepăsătoare.”

your evil,sweet pain.

O șoaptă dulce ce răsună-n urechile celui surd,
Un chip demonic ce îl chinuie pe cel orb,
Un strigăt al durerii se aude din gura celui mut.
Îți predă cel știrb un zâmbet mai superb
Ca apusul lunii-n plină zi.

Aruncă-ți mintea cea pliurdă pe podeaua-nsângerată,
Plină de cadavrele pacifiștilor ce duc acel război
Al regretelor prefăcute-n plăceri de ființa scelerată
Care-n treacătul durerii dulci o doresc cei doi.

[ p.s. : I hope someone will understand it. ]

„Copilă ce devine femeie.Inocență ce dispare.O „ea” nepăsătoare.”

The description of real me.

Eu..sunt o puștoaică ce-și ascunde întunericul din suflet,ceața din minte și ce se descarcă uneori pe un blog ( jurnal ).
Trupu-mi este zvelt,parul roșu ca sângele ce-mi curge uneori pe maini,ochii..despre ochii mei am mai spus.Ochii îmi sunt de un verde șters,uneori.Alteori,sunt caprui ca o ciocolățică.Dar un singur lucru nu se schimbă la ei : tot timpul sunt goi și atât de reeeci.
Încerc să-mi găsesc calea prin tot haosul ăsta,dar tot timpul iau calea greșită.Da,am avut foarte mult de pierdut din cauza asta,dar pentru că nimeni nu a reușit vreodată să mă înțeleagă cu adevărat. Toți au încercat să schimbe această „ființă plină de păcate”.Nu pot să mă schimb,nu am încă voința necesară.Mintea îmi e încețoșată și trupul mă doare când mă pierd în fiecare zi la fiecare propoziție neînțeleasă,fiecare gest ce mă bagă într-o stare de confuzie,mă pierd...și nimeni nu-nțelege.Nici măcar eu...
Da,fac tot ceea ce mi se spune că nu e bine..beau,mă droghez ( sau m-am drogat,can't tell,maybe I will do it again ) și .. fac sex..fooooarte mult.I am a little nympho.
So.. what do you have to say about me ?

„Copilă ce devine femeie.Inocență ce dispare.O „ea” nepăsătoare.”

Nu mă iubi. !

Și ochii îmi sunt goi,la fel și sufletul.
În seara asta am băut iar,dar în seara asta am curajul să scriu.Poate mâine,o să fie altfel și o să șterg postarea și o să încerc să șterg amintirea unei postări scrise în momentul sincerității absurde a beției.
Da,sunt beată și mi-e dor de tine.Da,te iubesc ! Dar nu..nu am să renunț la cel de care mă îndrăgostesc pentru iubirea asta ce ți-o port în zadar și care mă face să sufăr.
De ce nu înțelegi că îmi face rău fiecare amintire a nopților de dragoste ? De ce nu înțelegi că mă doare de fiecare dată când mă gândesc la sărutul abdicării sufletului pe care mi-l ofereai de fiecare dată ? De ce nu mă lași să mă îndrăgostesc cum se cuvine de ochii lui căprui ce mă dezmiardă în fiecare noapte ? De ce nu îmi dai voie să mă pierd în fiecare sărut de-al lui ce-mi oferă speranță ?
O inimă pustie,o podea ce răsună la fiecare pas ce vrea să denote spre șăgălnicie,un chip palid ca bucata de gresie ce strălucește în lumina scumpei luni,ochii de un verde șters ce sunt gata...să scapere lacrimile reci și înfiorate de o iubire ce le chinuie fiecare parte a trupului din care încearcă să scape.
Te rog..te implor... Acum,când sufletul îmi trage după el trupul gol printre pietrele reci.. când mă pierd în întunericul serii de august .. când stelele îmi sunt singura lumină ce mă ghidează cu milă ... Lasă-mi sentimentele să piară alături și să-mi învie cu groază altele..pentru „el”.....
Te iubesc..tocmai de aceea renunț la tine cu atâta îngrijorare și durere în sufletul ce-ți aparține..acum.
Dacă mă iubești..renunță la ființa ce îți face atâta rău și ce își dăruiește trupul cu atâta ușurință. Da,acel trup..care era cândva numai al tău.

„Copilă ce devine femeie.Inocență ce dispare.O „ea” nepăsătoare.”

Sunt o puștoaică plină de contradicții.

Și o să fii al meu,o să fiu a ta,o să fim doi într-un război ce-o să-l ducem cu mine.O să te fac să suferi.....Îmi pare rău.
Am plecat pe un drum pustiu în mintea mea știind că o să mă întorc,dar nu la el.Un gând mă sugrumă : el mă așteaptă,mă vrea a lui și eu mă ascund în spatele imaginii unei prințese pure, „prințesa lui”....
Mă împiedic de amintirea privirilor aruncate pe furiș,zâmbetul ștrengar când mă zăreai admirându-te.Dar ce-i cu mine?! Apropieri,zâmbete subtile cu altul când erai de față..chiar dacă a fost o simplă joacă te văd încruntându-ți chipul ce mă provoacă să visez.Ești gelos ?
Mă simt atât de singură când nu ești în preajma mea..mă simt atât de vulnerabilă.Mă faci să vreau să închei tot,să uit că ai apărut în viața mea,apoi..apari și vocea ta cristalină ca un lac la răsărit mă face să uit de orice moment haotic ce mi l-ai provocat.Să îmi doresc să fiu a ta....
Am mintea scufundată în haos,nu-mi doresc să te sun,sper că ai uitat de mine..și poate așa chinul greșelilor,a nopților pierdute împreună nu ne va ajunge.Inima-mi tresare când aud telefonul sunând.Un nou număr,răspund.Îți aud vocea și încep să zâmbesc ca o mamă ce își vede prima oară copilul.Îți dorești...o clipă cu mine.
Acum..suntem alături,totuși atât de departe.Parcă avem o întâlnire în paralel.Îmi vine să urlu,să plâng ca un copil ce și-a stricat noua jucărie.Eu te astept să vii,dar tu...îți dorești același lucru.Vrei să fac primul pas și să vin către tine.Îmi pare rău.....hai să fim geloși. :|
Te-am găsit. Cel în care mă văd pe mine. Ne asemănăm atât de mult,dar totuși aveam atâtea contrarii ce se atacă.Se întâmplă ceva cu mine....
Iubiricel,mă faci să mă îndrăgostesc.Cred că e timpul să plec...

„Copilă ce devine femeie.Inocență ce dispare.O „ea” nepăsătoare.”

Doar..adevărata eu. [ p. II ]

Trag un fum amăgitor și mă înfioară gândul asemănării cu un chip la fel de amăgitor.

Parcă fumul îmi ajunge până în cel mai mic colț al ființei,devine una cu mine și mă cuprind mii de senzații ce mă fac captivă a lui..felul lui de surpare a libertății mele..de târfă,probabil.

Mă surprind iar în ipostaza unei ființe inapte de a simți.Mă scârbește gândul că am avut atâtea false senzații că eu aș putea avea sentimente.Sunt goală de dinăuntru și mai rece ca gheața.Chipul mi-e schimbat de la oboseala ce m-a ajuns,sufletul mi-e gol și sunt dezamagită de mine.De acum,am de gând să fiu eu,să rămân așa cum sunt și să nu mai dau crezare tuturor impresiilor că eu nu sunt decat un suflet spart,uitat pe undeva în spațiul infinit cu sentimente reci ca gheața ce...nu le poți sparge.

Te rog..nu mă crede când îți spun că te iubesc.Pentru mine,minciuna e o artă perfectă ce o stăpânesc cu desăvârșire.


„Copilă ce devine femeie.Inocență ce dispare.O „ea” nepăsătoare.”

Doar..adevărata eu. [ p. 1 ]

Și mă sting ușor alături de țigara din scrumiera ce îmi stă alături.Ochii îmi sunt goi și de un verde șters,îmi sunt gata să scape lacrimile reci.Dar nu...lacrimile mele sunt captive undeva într-un colț al sufletului întunecat de atâta durere a masochismului meu.
Și aștept un mesaj de la el ce nu mai vine.Un alt „el” de care m-am îndrăgostit din momentul în care i-am auzit prima oară vocea.Un alt „el” ce pare..diferit.Fiecare a fost diferit în felul său,dar niciunul nu a reușit să mă facă să-l iubesc.Fostul „el” e plecat lăsând în urmă un suflet rece și o străfulgerare a adevărului.Astă seară am realizat ca eu nu iubesc.Eu doar..devin dependentă de o persoană.Mă leg de cineva,astfel dându-i șansa altuia să mă dezlege.M-am obișnuit cu „fostul el” ca cel de acum să-mi demonstreze că pentru mine iubirea nu există,este o falsă impresie.Mă scufund în gânduri....
Vorba caldă,vocea dulce,modul în care mă bine dispune,felul în care mă face să-l doresc doar pe el,sentimentul de siguranță ce mi-l oferă..Toată noutatea asta mă irită,îmi dă fiori știind că o să ajung să fiu numai a lui.Mă va face să nu mai fiu eu,mă va schimba. 


„Copilă ce devine femeie.Inocență ce dispare.O „ea” nepăsătoare.”

kind of..damaged

Damn... au trecut atâtea ore.De ce nu-mi trece teama din suflet și tremuratul ăsta idiot ?
Mi s-a răscolit tot sufletul.Tot acel „haos organizat” din mine s-a dus și a rămas un simplu haos.Îmi este atât de teamă.Mă simt singură..acum.......când te-am văzut și păreai atât de fericit.Sau....poate nu erai tu.
Mi-e greu să fac diferența acum.Îmi este foarte dor de tine și am impresia că te văd pretutindeni.Aș vrea să îmi dai măcar un semn..să știu că ești bine.Dar poate..ești cu ea.
Sentimentul ăsta idiot mă chinuie de atâta timp.Simți ceva pentru ea?M-ai uitat pe mine? Aș vrea să îmi spui ceva...
Mă simt a nimănui........de când nu mai ești aici.
Cu tine..aveam lumea mea,a noastră.Eram fericită,eram bine.Aparțineam cuiva.Aparțineam cuiva special.Eram a ta.Și încă o parte din mine îți aparține.Și partea aia mă seacă,mă distruge,îmi elimină orice drept la fericire.
O parte din mine te urăște pentru că m-ai făcut să devin slabă.Din cauza asta mi-am lăsat sentimentele libere...și acum doare.
Dar restul ființei mele......te iubește.Te iubesc atât de mult și acum sunt really damaged.Te iubesc și îmi doresc foarte mult să fii aici și să-mi iei toată durerea asta care ma distruge cu fiecare minut ce trece.
Totul îmi amintește de tine.Tot !
Mi-e .... dor de tine.

„Copilă ce devine femeie.Inocență ce dispare.O „ea” nepăsătoare.”

Betrayed.

E foarte greu să găsești pe cineva căruia să îi pese de tine.Mult mai ușor e să-ți găsești pe cineva pentru care tu să fii un nimic și să se joace cu tine cum dorește.
Sunt..rănită acum.Și e greu,e foarte greu când trebuie să mă ridic singură atunci când cad.
Pe el..l-am pierdut.....din cauza nesiguranței.Defectul meu : sunt nesigură.Și mă doare,mă doare foarte tare când văd că nu îi pasă.Dar poate îi este mai bine fără mine...poate îi este mai bine alături de altcineva.Aveam încredere că mă iubește,dar..încrederea mea e un nimic pentru el așa cum e și pentru celălalt.
Cel în care am avut întotdeauna încredere s-a pișat pe încrederea mea.E ca un deja-vu.Totul a început exact ca și cu cel pe care acum..l-am pierdut.El într-o relație,eu abia ieșită dintr-o relație.Totul în secret,ieșiri nocturne fără ca părinții să știe.
O ieșire cu el ce trebuia să fie ceva frumos s-a transformat într-un dezastru..pentru mine.Mă îmbrățișează,mă sărută..după care urmează partida.Mă sărută,imediat îi simt respirația alertă pe gâtul meu și o gentilă mușcătură.Îl rog să nu-mi lase semne,să nu am de dat explicații..dar apare un „evil smile” pe chipul lui și mă mușcă iar.Ahh..cât de mult îmi place când îmi sărută sânii și îmi lasă mici mușcături.Ador când mă trage de păr și intră atâââât de adânc în mine.Partidele cu el..sunt ( aproape ) cele mai bune.
Dar..urmează dezastrul.Ce se întâmplă când sunt doi băieți beți ? Încearcă să te împartă,necontând părerea ta.El pleacă cu pretextul că pleacă dupa suc și mă lasă singură cu celălalt.Celălalt având încercări patetice de a mă face să fiu și a lui.Man,this shit doesn't work on me !
Le spun să mă ducă acasă..iar mă lasă singură cu x. Babe,chiar ești prost !  Încercările alea atât de banale încă continuă și mă simt scârbită de ei.....de mine.Ies rapid din mașină și plec.
Îmi opresc cu greu lacrimile ce se zbat să iasă la suprafață.N-am de gând să fiu slabă.N-am de gând să mai sufăr.Dar..în el aveam încredere.Și m-a trădat.Idiotule ! Nu m-aș fi dăruit ție dacă nu țineam la tine....evident.
Poate am greșit..cu ce a fost aseară sau.. Nu știu.Cert e : sigur am greșit cu ceva.

„Copilă ce devine femeie.Inocență ce dispare.O „ea” nepăsătoare.”

Dispari.

Nu vreau să te aud

Nu vreau să te ascult.

O să plec curând

Așa cum trebuia să fac demult.

Cu suflet sfâșiat,lacrimi înecate

Pășind pe vorbe goale,grele,

Pe-amintiri strânse și-aruncate

Căutând consolări banale.

Ia tot ce-mi aparține,

Calcă pe sufletul frânt.

Lumea mea e în ruine

Trupul mi-e înfrânt.

„Copilă ce devine femeie.Inocență ce dispare.O „ea” nepăsătoare.”

O noapte-n purpuriu.

Trupul tău impunător mă strigă

De după baldachinul purpuriu.

O șoaptă ce încă mă obligă

Să fiu a ta,doar pentru puțin.

Se stinge-ncet pe o fereastră

O rază abdicată..de-un roșu purpuriu.

Se zbate-a sentimentelor orchestră

Sub al durerii-nvăpăiate bisturiu.

Îți sunt amantă,îți sunt regină

Și mă îmbracă iar doar o lumină.

Mă-mbăt c-un cântec iluzoriu

Într-un ocean de purpuriu.

„Copilă ce devine femeie.Inocență ce dispare.O „ea” nepăsătoare.”

Majestuos pain.

Marchiză a inimii tale,
În contrast neînsemnat
Ca amantă a sufletului îndurerat
Prins în gânduri abisale.

Și mă rog ție iar,
Șterge-mi lacrima-nghețată
De pe fața contemplată
Spre-al iubirii cânt solstițiar.





„Copilă ce devine femeie.Inocență ce dispare.O „ea” nepăsătoare.”

Dulce secret.

Iubind în taină cu false jurăminte,
Roua ce se prelinge ușor pe o petală de trandafir.
Scârțâitul podelei vechi în urma unei inimi frânte,
Dorindu-și să mă cumpere ca un chilipir.


Strigătul mut al nopții de vară în care m-ai avut
Mă înfioară pentru o doua oară.
În timp ce pășesc pe gândul că mi-ai aparținut,
Mă împiedic de-o imagine vulgară.


Îți cer,îți iau,îți dau
Șoptirea dulce-a unui secret.
Când atingerile tale-mi sunt călău,
Plec,mă-ntorc,regret.




Copilă ce devine femeie.Inocență ce dispare.O „ea” nepăsătoare.”

Sry.

Ascult o melodie ce îmi amintește de tot ce am pierdut..

Urăsc..faptul că amintirile mă seacă ușor pe zi ce trece.Detest.. faptul că devine din ce în ce mai greu să îmi ascund anumite sentimente [ teamă,durere - durerea pierderii unor iubiri/persoane...chiar și sentimentul „suprem” : iubire.]

O să fiu doar a ta..promit.După ce reușesc să izgonesc o amintire..copleșitoare,împovărătoare.

„Copilă ce devine femeie.Inocență ce dispare.O „ea” nepăsătoare.”

Afraid.

Mi-e frică.Mi-e din ce în ce mai frică.
Devin înspăimântată,apare un fel de devorare a sufletului meu prin teamă.
Mi-e dor de tine..foarte tare.......
Ți-am spus..alături de tine mă simt în siguranță.Dar..de când nu mai ești aproape..mă pierd în tot ce mă sperie.Sunt nesigură.
Come back,hug me and take away my fear.





„Copilă ce devine femeie.Inocență ce dispare.O „ea” nepăsătoare.”

Chaos.

În sufletul meu e un haos total.Se duc mii de războaie mute,toate simultan..

Îmi aduc aminte de ultima dată când am vorbit cu „acel cineva” și de ultima confesiune a lui.Încă îmi amintesc de ultima oară când mi-a spus că eu sunt fata specială din viața lui,cea care l-a făcut să iubească.Eu nici nu știam ce să spun,nu știam dacă să fiu naivă să-l cred.Am ales să-i tai firul speranței de care se agăța prin simple cuvinte : „-E mai bine dacă nu mai vorbim.” Nici nu pot descrie în cuvinte ceea ce mi-a transmis prin tonul vocii lui.Tonul ce odată era cald,plin de iubire,vocea ce mă ridica de la pământ atunci când cădeam...deodată a devenit rece,în care simțeam dezamăgirea,disprețul față de alegerea mea....și durere..
Am ales să-i închid telefonul în timp ce o lacrimă se despărțea de adăpostul ochilor mei.

Tot felul de amintiri de care încerc să scap mă bântuie în fiecare noapte și îmi chinuie fiecare parte nepătată a sufletului meu.Am un suflet individualizat,alcătuit din mai multe părți.Părți în care durerea încearcă să domine.Părți în care iubirea e totul pentru că e „doctorul” meu personal...de obicei.. Dar am și părți în care orgoliul meu câștigă și distruge părțile inocente pentru a-i face loc .. unei persoane reci ce e în stare de orice pentru o răzbunare.Dar am și părți ce nu sunt dominate,am părți ce sunt pline de cicatrici,dar prin care iubesc.Urme lăsate de „el”,cel din trecut.

Încerc să fac totul bine acum,încerc să ...................... dar nu pot.Nu pot când trecutul mă ajunge mereu din urmă și mă doare.Iubesc..și doare.Doare..dar de cele mai multe ori fericirea acoperă orice urmă de durere.

E prea mult „haos organizat” în interiorul meu.

„Copilă ce devine femeie.Inocență ce dispare.O „ea” nepăsătoare.”

Ceva simplu..maybe...

Și acum scriu doar pentru a mă descărca de durerea ce îmi apasă sufletul.Scriu ceea ce „văd” pe calea pustie a sufletului meu.Încerc să elimin monotonia asta melancolică ce a sporit cumva în seara asta.
Cine știa că simple cuvinte pot provoca răul de sine?Am spus ceva ce nu am vrut..ceva ce am crezut ca e doar de moment,dar m-am înșelat.
Nu pot folosi nici zâmbetul fals în dureroasa tăcere a sufletului meu.Părerile mele nu contează,tristețea ce am scris-o cu cenușa fericirii mele pe o foaie de iubire nu contează..Nimicul absolut - nu contează.
Un „te iubesc” spus cu o picătură de sânge ce se prelinge ușor pe trupul copilului din inima mea,ce a rămas cumva.Acel copil ce nu știe ce e ura..acel copil ce nu a aflat încă ce e disprețul..acel copil ce nu o să descopere prea curând ce înseamnă să nu te încrezi în tine..copilul ce nu o să afle acestea niciodată,sper..
Un „te urăsc” mut ce nu trebuia să primească nici măcar o unitate de sunet.Un „te urăsc” ce trebuia să rămână în ascunzișurile sufletului alături de demonul ce mă chinuie în fiecare seară pe ritmul orchestrei formate din păsările călătoare ce mi-au furat câte un sentiment.
Și din ceva simplu..au apărut..aberații ?!


„Copilă ce devine femeie.Inocență ce dispare.O „ea” nepăsătoare.”


ps. : Un text plin de metafore..înțelese de puțini.Un text ce unii îl consideră un rod al imaginației mele,dar pt mine este un joc de cuvinte prin care..transpun fiecare sentiment.

Te iubesc.

                Pe el îl iubesc.De el am nevoie.El mă ridică de la pământ.El mă face să zbor până la cer.El mă face să ating stelele printr-un singur cuvânt.

                Dacă nu ar fi fost el,eu aș fi continuat în același ritm mereu..droguri,băieți,sex.Dacă nu ar fi fost el,acum nu mai aș fi fost eu.Dacă nu ar fi el,eu nu aș putea simți ceva cu adevărat.Dacă nu ar fi el,nu ar mai fi „viață”.

                Trupul meu are nevoie de el.De modul în care mă atinge,de felul în care intră-n mine..de fiecare geamăt de plăcere ce mi-l provoacă.Dar mai mult decât orice,sufletul meu are nevoie de el.Sufletul meu e ca un puzzle - trebuie completat..și el are piesele ce lipsesc.Sufletul meu are nevoie de căldură,de bunătate,mai ales de iubire..toate ascunse și condiționate.”Dacă tu îmi dai,îți dau și eu.”

                Îți mulțumesc pentru că ești tu.Îți mulțumesc pentru că mă faci să fiu eu.

                Te iubesc. ( enorm ! )

„Copilă ce devine femeie.Inocență ce dispare.O „ea” nepăsătoare.”

Eu ..

                Un copil prost...........

                Cum e să strângi atâââta durere în suflet și să simți că nu poți să te descarci ? Nu ai cui,ești prea singur(ă)...

                Tot stresul ăsta mă doboară în fiecare seară.Împarte-te la doi,ascunde-te de alții,spune-i „te iubesc”,apoi..ți se cere „Alege ! Eu sau el..” .Amândoi au cerut același lucru,niciunul nu s-a gândit la mine.

                Sunt doar un copil confuz,nu știu ce iubesc,nu știu ce-mi doresc,nu știu ce e mai bine pentru mine..nu știu exact.

Pe o parte se preferă iubirea,pe cealaltă s-a ales prietenia..nu mă mulțumesc cu prietenia,vreau totul sau nimic.Nothing it is !

Mă doare când mă gândesc că am pierdut atâtea.Mă sufoc când trecutul mă ajunge în fiecare noapte.Mă prăbușesc când amintirea vreunei iubiri mă acaparează.

Simt greutatea greșelilor mele pe umerii mei.Simt cum mă adâncesc mai mult în ele și mă gândesc că în curând o să cedez..

Mai lasă-mă,dom’le,să respir !!!

„Copilă ce devine femeie.Inocență ce dispare.O „ea” nepăsătoare.”

E .. dificil

                Și ce poți să faci când ai nevoie să cazi ca să știi că simți ?

                Ce poți să repari când strici și arunci bucățelele ?

                Ce poți să spui..când greșești și îți pare rău ? Cum poți face pe cineva să creadă ce spui ?

                Acum..sunt la pământ și nu știu cine ar putea să mă ridice.Persoana care de curând nu știa ce-i durerea..a disparut subit într-un peisaj anost.

                Încerc să-mi opresc lacrimile..nu vreau să curgă.Dar cu un zâmbet șters,plin de durere..cedez.Plâng privind o poză,lăsându-mă să mă pierd în gânduri și amintiri pe o melodie ce mă pătrunde până în cel mai mic colțișor al ființei mele.

                Din nou..am greșit.Iar..sentimentele mele se împart la doi.Aceeași greșeală..

    Doar „el” e cel ce nu s-a schimbat.„El” o să rămână mereu persoana specială ce o păstrez undeva în suflet.

    Îmi pare rău .. dar ce poți face când iubești doi ?

„Copilă ce devine femeie.Inocență ce dispare.O „ea” nepăsătoare.”

Oh,please.

Hai să nu ne mai mințim.Știm amândoi că nimic nu e perfect,deși încercăm.
Tu cu alta,eu cu altul..apoi ne comportăm ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Hai,te rog..nu te mai minți.Știi că nu sunt genul.Știi că nu sunt tipa.Știi că eu greșesc mereu și nu-mi asum vina.Asta sunt eu..înfundată în întunericul meu.Pot fi bună..pot fi adusă la lumină,dar nu vreau.Îmi e mult prea bine așa.
Drogurile le primesc mai repede acum și mai ușor.De la tipi care la fel..se mint.Am reușit să-i fac să creadă că eu i-aș putea alege pe ei cândva.Dar nu..ceea ce îmi oferă ei aș putea primi de la oricine altcineva.Nu se poate numi avantaj asta.Ei mă servesc cu ce am nevoie,eu le ofer un sărut în grabă și am scăpat.
Cândva poate o să înțeleagă..cândva poate o să înțelegi.Sunt genul de tipă de care mama ta vrea să te ferești.Sunt genul de fată pe care tu nu ai vrea să o iubești.


„Copilă ce devine femeie.Inocență ce dispare.O „ea” nepăsătoare.”

Îmi pare rău.

Îmi cer scuze către cei care m-au avut,m-au pierdut sau i-am pierdut.Nu am meritat pe nimeni și totuși sunt îndeajuns de narcisistă să spun ca nimeni nu m-a meritat pe mine.
Să mă ierte cei care au ținut la mine,mă iubesc și cei care o să vină.Pentru că eu..sunt,pur și simplu,inaptă să mai simt ceva.Pentru mine,toți sunt pionii în jocul de șah al lumii mele..la care nici măcar nu mă pricep.
Greșeli peste greșeli..și nici măcar un singur regret.
Atașamentul vostru,iubirea voastră față de mine,suferința voastră cauzată de mine...mă lasă rece.Cândva îmi păsa..acum,deloc.
Pentru asta..îmi cer iertare.Și știu că sunt ipocrită..scriu despre ceva ireal.
Dar totuși,ea contează..nu știu cum s-a întâmplat,dar ea a rămas o parte din mine.Ea e partea din mine ce a rămas „vie”.Îi mulțumesc că mi-a păstrat asta...


„Copilă ce devine femeie.Inocență ce dispare.O „ea” nepăsătoare.”

fu**

                Could you just fucking kill me ?

                Torturează-mă !Sfâșie fiecare părticică a sufletului meu,calcă-mi în picioare inima!Dacă nu mă iubești,nu te mai întoarce.Lasă-mă să trăiesc măcar „vie pe jumătate”.Lasă-mă să trăiesc așa cum m-am adaptat – nici doborâtă,nici fericită.

                Mi-am suprimat fiecare sentiment..Mi-am lăsat sentimentele într-un colțișor al sufletului.Dar..conversațiile cu tine îmi dau fiori..încă.

                O iubire a ta..ce nu sunt eu.Nu vreau să știu despre ea.Nu-mi pasă.Eu te așteptam pe tine și am primit dezamăgire.Iar..

                Încă te iubesc.Îl iubesc și pe el.Am nevoie de amândoi.Vă vreau pe amandoi.Dar pot să am doar unul.Înseamnă să aleg...Dar orice alegere aș face......

                Nu aș fi niciodată fericită pe deplin.

p.s. : Și dacă renunț la amândoi ?

„Copilă ce devine femeie.Inocență ce dispare.O „ea” nepăsătoare.”

I'm in love with him.

                Am nevoie de „el” așa cum am nevoie de oxigen.Am nevoie de „el” așa cum am nevoie de hrană.„El” mă ține în viață în lumea asta teribilă.

                „El” este cel ce îmi reclădește lumea atunci când totul în jur se prăbușește.„El” este persoana specială din viața mea ce îmi redă speranța atunci când mi-o pierd.„El” mă face să-mi găsesc calea atunci când mă pierd în haos.

                „El” mă alintă. „El” mă îmbrățișează. „El” mă sărută..când am nevoie de el. „El” mă iubește.  
                Eu îl iubesc.      

„Copilă ce devine femeie.Inocență ce dispare.O „ea” nepăsătoare.”

Despre el.

O melodie ce nu am mai auzit-o de mult.Mă îmbrățișează și ne pierdem într-un sărut..parcă am fi doar noi doi și toată lumea pentru noi.
Îmi spune că nu o să mă lase,dacă pleacă..mă ia cu el.Aș vrea.........să plec undeva departe,să fim doar noi 2 și să ne consumăm iubirea în felul nostru,în ritmul nostru.Am un moment în care mă simt ca și cum aș fi la pământ,dar îi privesc ochii verzi și mă simt dintr-odată învingătoare.
Mă strânge tare în brațe și mă face să mă simt cea mai puternică fată.
Când simt că nimic nu mai are rost,el mă face să cred că totul are un sens printr-o simplă șoaptă.
O vorbă dulce,o șoaptă,un sărut,o îmbrățișare și .. primul „te iubesc !” ...

„Copilă ce devine femeie.Inocență ce dispare.O „ea” nepăsătoare.”

Baby.. [ goodbye ? ]

                Baby,poate te iubesc..

                Simt că-nebunesc..

                Am nevoie de tine acum..și mereu.

                Dar renunț..de acum.Îți promit,baby,că o să renunț la tine și la tot ceea ce ține de tine.Îți promit că o să ies din viața ta și..nu o să te mai ... deranjez..

                Îmi doresc să fii fericit..și pentru asta..eu trebuie să „dispar”.Să mă evapor cu tot cu amintirile noastre și toată suferința care ți-am produs-o.Pentru că știu,baby,știu..ți-am făcut atâta rău..aș fi egoistă să-ți mai spun că te iubesc.Realizez că acum nu mai crezi nimic și e mai bine așa.

                Să nu mă crezi când o să îți spun că mi-e dor.Să nu mă crezi când o să-ți spun că te vreau.Dar mai ales,să nu mă crezi când o să-ți spun că te iubesc...

                O să-ți fie bine,baby..găsește-ți pe cineva care..o să te facă fericit.

                Dacă tu ești fericit..și eu sunt fericită.

p.s. : it’s something like a.. goodbye.

„Copilă ce devine femeie.Inocență ce dispare.O „ea” nepăsătoare.”

Doar puțin.

                Mai e puțin .. și o să mă piardă.

                Încă puțin și plec.Plec departe de tot,de toate..de tot ce-mi face rău. O să mă piș pe „ei” din avion.

                „El” o să mă piardă pentru totdeauna.. nu am niciun motiv pentru care să mă întorc..nu mai am.

                Și totuși,mai am de așteptat,mai am de îndurat.. Dar îmi păstrez forțele,voința și speranța că o să-mi fie mai bine.

                Pe „ea”..pe cealaltă ea..le iubesc și îmi pare rău că le dezamăgesc..„Ei” i-am promis că o să-i fiu alături mereu și mă doare să știu că o să o las singură.Celeilalte i-am dat speranța că nu o să fiu ca restul,dar sunt..nu vreau să o mint..O să o rănesc și eu..și într-un final am să o las singură,rănită..

                „Ei”..vreau să-i spun..iar.. O să te iau cu mine,prințesă.Atunci..când o să consider că e momentul potrivit..Până când o să vină momentul ăla,să mă aștepți..

                Trag o concluzie : Mai am de așteptat,de îndurat..și să trăiesc momentele ce le mai am alături de cei/cele pe care îi/le iubesc.

p.s. : te iubesc.

„Copilă ce devine femeie.Inocență ce dispare.O „ea” nepăsătoare.”

Oare.. ?

                Oare e adevărat ? Doar eu am greșit ? Tot .. tot ce ai făcut a fost să încerci să mă protejezi ? Nesiguranță .. protecție .. îmi e greu să înțeleg.

                Am ales să fac totul așa cum am vrut eu .. când ceea ce vroiai să faci a fost să ai grijă de mine ? Am greșit de atâtea ori când tu ai fost singurul ce încerca să mă ocrotească ? Eu .. am dat cu piciorul la tot ?

                Când o să vrei ... dacă o să poți .. spune-mi : e adevărat ?

„Copilă ce devine femeie.Inocență ce dispare.O „ea” nepăsătoare.”

O să găsesc...

                O să găsesc cândva puterea să trec peste iubirea asta ce mă ucide încet,lent.

                Oare „el” când o să aibă curajul să recunoască faptul că nu o să fie niciodată singurul ? Mă doare..mă doare să știu că pentru „el” sunt unica ; și pentru mine..mai există cineva..ceva.Amintirea unui fost,amintirea unei foste iubiri ce se agață de sufletul meu și nu-mi dă drumul.

                Aș vrea să arunc amintirea lui,amintirile noastre undeva într-un colț al sufletului,să le închid acolo și să uit de ele.

                Mi-e greu..mi-e greu să-i iubesc pe amândoi.Să mi se ceară și să nu pot să dau așa cum ar trebui..mult – nu înjumătățit - și cu ușurință – nu cu greutatea ce îmi apasă sufletul.

                Vreau să îi ofer tot ce am eu mai bun,merită fiecare părticică pură și nevinovată din mine,doar că..nu pot acum.Am vrut să îmi închid sufletul,să las sentimentele la o parte după ce au fost torturate..să le las să se vindece..

                Dar a apărut el,s-a infiltrat..și exact ca un hoț mi le fură încet..pe zi ce trece,tot mai mult.Partea bună ? Îmi repară fiecare parte stricată,fiecare sentiment lovit..îmi vindecă sufletul rănit.

                Cu o floare nu se face primăvară,dar cu un zâmbet ziua poate deveni mai bună.Devin dependentă de el,de zâmbetul ce mă înseninează și de ochii verzi în care mă pierd de fiecare dată.

                Și totuși..încă sunt dependentă de „celălalt”..un fel de drog,ce mă omoară.Am nevoie de el,am nevoie să îl mai aud..măcar odată.Deși..mă distrug.

                O iubire ce îmi face rău .. alta ce mă vindecă.Am nevoie de ambele,dar pot avea doar una..

                Idioată.. !

„Copilă ce devine femeie.Inocență ce dispare.O „ea” nepăsătoare.”

M-a iubit..cândva.

                Tipul fetelor ce arată groaznic când plâng ..

                El m-a iubit și așa,arătând groaznic.M-a iubit și în zilele mele rele,când arătam oribil.M-a luat în brațe atunci când plângeam deși îi murdăream hainele cu rimel.El era cel ce nu suporta să mă vadă plângând.

                Nebună,proastă..panaramă..el m-a iubit și așa.

                M-a iubit..cândva.

                Chiar și după atâta rău..eu încă îl iubesc.

                Acum..îmi amintesc cum e să-ți fie dor,cum e să doară,cum e să plângi și să nu-ți fie cineva alături.

„Copilă ce devine femeie.Inocență ce dispare.O „ea” nepăsătoare.”



later edit : sunt îndr-adevăr o proastă..iartă-mă !

Și dacă..

                Dacă ți-aș spune că încă am nevoie de tine..ce ai spune ?

                Și dacă ți-aș spune că e o necesitate partea din tine ce mă completează .. ce ai face ?

                Dar dacă ți-aș spune că m-aș dărui ție iar și iar ?

                Încă te vreau pe tine,deși îl am pe „el”..

Și când o să-ți mărturisesc că încă te iubesc..cum o să reacționezi ?

„Copilă ce devine femeie.Inocență ce dispare.O „ea” nepăsătoare.”

Gânduri.regrete.

                Doare..regret.Și mă dăruiesc „lui”..iar.

                Îmi întinde joint-ul și trag tare-n mine.Începe să mă ia ușor,ușor. „El” mă ia în brațe,mă sărută,dar eu..încă mă gândesc la celălalt.Acum nu îmi mai pare rău.Mă simt bine,cred..

                A vrut să fiu a lui..Și am acceptat,mi-am oferit trupul ce odată i-l ofeream celui pe care-l iubeam..O partidă de sex cu cel de care mă îndrăgostesc...multe gânduri despre celălalt,puține cu „el”.Îi ofer un sărut în grabă și mă gândesc cu groază la ce am devenit de când .. am fost lăsată singură.Acum a apărut „el” ,în mare parte diferit..totuși la fel.

                Gânduri..vină..regret.

                Îi iubesc pe amândoi .. ?

„Copilă ce devine femeie.Inocență ce dispare.O „ea” nepăsătoare.”

Empty

                Goală..pe interior,în exterior.

                Mă las ușor pe spate și mă dăruiesc „lui”..prima întâlnire,prima atingere,primul sărut și..prima partidă de sex.

                Gândul la celălalt,la cel pe care l-am pierdut,mă secătuiește încet.Mă lasă fără vlagă și nu mă lasă să îi ofer plăcerea cuvenită „lui”.Încetinesc din graba ce mă lăsa fără suflu,timpul se oprește-n loc.M-am pierdut în gânduri și l-am lăsat pe „el” să facă toată treaba.Ne-am decis să ne oprim din nu știu ce motiv banal,dar nu mi-a părut rău..mi-am eliberat părticica de vină din sufletul meu plin de chinuri.

                Mă gândesc la un răspuns,dar te întreb pe tine..Sunt îndr-adevăr curvă în devenire ?

„Copilă ce devine femeie.Inocență ce dispare.O „ea” nepăsătoare.”

Mă iubesc..?

        Iubirea este ca un drog.Te face să te simți bine,apoi te dărâmă,te distruge pe dinăuntru.
         Sufletul meu cere iubire și eu îi dau câte puțin,o doză..Mă iubesc așa cum nu am făcut-o niciodată.Mă ridic și mă dobor singură.Trupul meu cere doza de iubire ce nu o poate primi zilnic și atunci mă prăbușesc,mă rănesc.
         Cer iubirea ca un bolnav,devin dependentă de iubirea celor din jur..și nu ofer nimic înapoi.
         Iubirea mea e egoistă,nebună.Iubirea mea e răvășită,efemeră..Iubirea mea mă omoară,apoi mă readuce la viață.Iubirea mea mă rănește,iubirea mea mă vindecă.Mă orbește,mă face să nu mă gândesc la consecințe,îmi redă fericirea..
         Mă iubesc atunci când pot zâmbi chiar și când mi-e greu,pentru că iubirea îmi dă speranța că o să trec peste.Mă iubesc atunci când pot fi alături de persoanele de lângă mine când au nevoie,pentru că mă răsplătesc cu iubire.
         Am nevoie de iubire ca de un drog..sunt dependentă.
        

        

               

„Copilă ce devine femeie.Inocență ce dispare.O „ea” nepăsătoare.”

Fals.

                Iubire..

                Cine mai crede în așa ceva?Cine încă e naiv?Acum..toată lumea are -cel puțin- o mască.Fiecare vrea să aibă lângă el pe cineva.Nu contează cât de falsă e persoana aceea.Pur și simplu,vrei să ai pe cineva,să nu te simți singur.Dar ești mai singur decât un cub de gheață într-o mare.Ai pe cineva..de aparență.Toți mint,sunt ”buni” doar pentru a avea pe cineva alături.

                Spune-mi ”te iubesc”,spune-mi ”îmi pare rău”.Și o să te cred la fel cum și tu crezi ce spui.

                Hai să ne mințim și să zâmbim.Hai să nu fim noi și să fim falși.Așa am ajuns..

                Te cred..când îmi spui că ai nevoie de cineva lângă tine.Te cred,pentru că așa e.Dar nu poți avea pe cineva alături când calci persoane în picioare să ajungi unde ți-ai propus..nu atunci când ești fals.

                Hai să zâmbim,hai să păstrăm aparența.Suntem fericiți.Dar numai noi știm ce se întâmplă după ce seara se lasă,rămânem singuri în cameră,ascultând o melodie ce ne reamintește de cum eram odată : copii inocenți ce credeau în ”iubire”.

                Dar când revenim la realitate..suntem la fel de singuri.

„Copilă ce devine femeie.Inocență ce dispare.O „ea” nepăsătoare.”

Happiness

         Happiness.yup..Lucrul ce-l așteptam de atâta timp,lucrul ce nu-l găsesc decât lângă tine,lucrul ce nimeni nu mi-l poate da mai bine,mai frumos ca tine.Suntem împreună,iar..Și acum soarele strălucește mai tare ca niciodată.
         Dar iar greșesc,iar greșești.Nu contează,acum nu pot să te pierd,nu pot să rămân iar fără tine,nu pot..Sunt geloasă.Știi că sunt geloasă.E normal.Te vreau numai pentru mine.Toate celelalte fete sunt adversarele mele.Tu ești al meu și așa o să rămână!Tu mă luminezi când sunt în întuneric.Tu mă ridici când sunt la pământ.Tu ești cel ce apare atunci când mă simt singură.Tu ești cel care mă face să mă simt importantă.Tu ești cel ce mă iubește indiferent de faptă.Tu ești cel pe care-l iubesc și nu vreau să-l pierd.Tu ești cel de care-mi pasă.Singurul care nu trebuie să plece.Fără tine nu pot...
         În sfârșit masca s-a pierdut pe undeva în sufletul meu.Acum pot zâmbi cu adevărat.Acum mi-a revenit speranța.
         Te-am așteptat.

„Copilă ce devine femeie.Inocență ce dispare.O „ea” nepăsătoare.”

Revederea ?

         Te văd în depărtare,tu nu mă vezi.Nu cred că ai vrea să mă vezi.Plec..
         Îmi aud numele,dar îmi e prea teamă să mă întorc..știu deja cine mă strigă.Îmi este frică să te aud adresându-mi vorbe ce m-ar putea răni.
         Încă odată..mă strigi.Trebuie să aleg rapid..mă întorc sau plec?

                                 ...

         Mă întorc..
         Te zăresc.Te apropii din ce în ce mai mult de mine,grăbești pasul..Ți-a fost dor de mine sau vrei să-mi arunci vorbe usturătoare cât mai repede?
         Inima mea se face mică,mică.Ai ajuns..suntem față-n față.Te privesc în ochi.Ai aceeași privire ca atunci când ne-am văzut ultima oară.Ce..?!Mă..mă îmbrățișezi?!Îți simt trupul înfierbântat aproape de al meu,îți simt respirația grea pe gâtul meu..Aștept să-mi spui ceva,dar..nu spui nimic.Doar..mă săruți.Mă săruți cu ardoarea de altădată.Îți simt din nou buzele după care am tânjit atâta timp.Încerc să te resping,dar fiecare părticică a ființei tale,gesturile tale mă roagă să nu o fac.Încerc să plec,dar picioarele mele nu vor să mă conducă pe drumul ce nu ne este comun.Aș fi vrut să-mi spui ceva,dar sărutarea ta face cât 1000 de cuvinte.Acum..nu pot să plec!În momentul ăsta..nu vreau să plec!Da,rămân lângă tine..așa cum îmi ceri.
         Mi-a fost dor .. de tine și modul tău de a-mi spune „te iubesc ! ”

„Copilă ce devine femeie.Inocență ce dispare.O „ea” nepăsătoare.”

Tu.

         O inocență ce ascunde perversitatea omului.O mulțime de contradicții legate de o singură persoană .. tu.
         .. obișnuit,totuși excentric.. normal,totuși unic.. timid,totuși tupeist.. destul de copil,dar totuși matur.. pasionat,totuși indiferent.. vesel,dar cu urme de tristețe.. diplomat,totuși un ticălos.. previzibil,totuși atât de spontan..
         Ăsta ești tu,cel de neînțeles,cel ce încă nu am reușit să-l descifrez decât puțin.


„Copilă ce devine femeie.Inocență ce dispare.O „ea” nepăsătoare.”

Fără nume.

         .. mă înec cu propriul sânge.Mă sufocă aerul îmbibat cu fum.Îmi este greu să privesc din cauza lacrimilor ce curg șiroaie.Sângerez.Sângerez?!Pe dinăuntru.. Mi se frânge inima,îmi este schingiut sufletul..Focul este din ce în ce mai mare.Simt cum mă cuprinde.Încerc să țip..să țip,să vină cineva să mă ajute.Nu pot!Corzile vocale-mi sunt ca sârmele ghimpate.Focul m-a cuprins.Ard.Nici nu știu ce doare,unde doare mai tare.Nu mai aud nimic.Ah!Dumnezeule!Dispar încet..Devin cenușă..Nu mai simt nimic..Mă poartă vântul acum spre porțile iadului.
         Deschid ochii.A fost un coșmar..
         Îl văd zâmbind într-un colț al camerei întunecate.Ce mod de a mă trezi și de a-și face simțită prezența..!

„Copilă ce devine femeie.Inocență ce dispare.O „ea” nepăsătoare.”

Alegeri.

          Totul ține de tine !
          Alegi să rămâi la pământ sau alegi să lupți.Alegi să tragi de un suflet frânt sau alegi să scapi de el.Alegi să te chinui să repari o inimă rănită sau alegi să uiți de ea.Alegi îngerul ce nu mai face față sau demonul ce prinde forță.Alegi să ai o minte întunecată de tot ce te-nconjoară sau alegi o minte limpede,curată.Alegi să plângi sau alegi să zâmbești.Alegi să suferi sau alegi să trăiești.Alegi calea lungă,complicată sau alegi calea scurtă și simplă.Alegi să trăiești în tăcere sau alegi să te exprimi.Alegi să stai sau alegi să produci o răscoală.
          Alegi binele sau răul.Alegi raiul ..sau iadul ..
          Greșit sau corect .. tu alegi !


„Copilă ce devine femeie.Inocență ce dispare.O „ea” nepăsătoare.”

Perspectivă.

        Tu îmi vezi defectele,eu văd perfecțiunea din ele.
        Tu vezi demonul din mine,eu văd bunătatea lui.Tu vezi monstrul din mine,eu văd inocența lui.Tu vezi răutatea din mine,eu văd partea bună a ei.
        Tu vezi gheața ce-mi acoperă inima,eu văd focul din ea.Tu vezi răceala din ochii mei,eu văd căldura din spatele ei.
        Tu vezi nuditatea sufletului meu,eu văd naivitatea din ea.Tu vezi nepăsarea mea,eu văd suferința ascunsă undeva. 
        Tu vezi o persoană fără sentimente în fața ta,eu văd în spatele măștii.






„Copilă ce devine femeie.Inocență ce dispare.O „ea” nepăsătoare.”

Un vis..eu,tot singură.

        Mă simt ca și cum toată lumea s-a întors împotriva mea.Mă simt ca și cum sunt o nebună într-o cameră cu psihiatri.Mă simt ca un copil mic într-o lume a adulților.Mă simt ca un pitic într-un univers al giganților.Mă simt..singură.
        Închid ochii.Îmi imaginez o lume numai a mea.Îmi imaginez o lume în care totul e cum vreau eu..o lume în care sunt fericită.O lume în care am pe cineva lângă mine.E o lume în care..nu am pierdut pe nimeni.
        Aparent,pot simți.Pot simți fericire,pot simți tristețe..nu,nu simt tristețea.Sunt doar..fericită.Acum pot simți iubirea.Și se pare că tu nu ești aici..și nu mă deranjează,chiar mă bucură.Nu are cine să-mi distrugă visele,să-mi calce în picioare speranțele.Cred că asta e lumea de vis pentru mine.
        E tot iarnă,dar nu se simte frigul la fel.Aduce mai mult a aer de primăvară.Un aer pe care pot să-l respir.Sunt o mulțime de copaci în jur.Sunt decorați cu lacrimi..lacrimi de fericire înghețate.Văd o băncuță.Mă așez și privesc în jur.Peste tot râsete,zâmbete..peste tot,fericire.Zâmbesc.Vreau să mă alătur celorlalți,dar..realizez că visez.
        Deschid ochii.Da,a fost doar un vis.Acum..în interiorul meu se duc în continuare aceleași lupte veșnice. Acum..sunt la fel de singură.

„Copilă ce devine femeie.Inocență ce dispare.O „ea” nepăsătoare.”

Melodia sufletului meu.

        Melodia ce-mi readuce sufletul puțin,puțin la viață.Adele are o voce superbă ce îmi face sufletul să vibreze.Și versurile..versurile îmi trezesc amintiri ce vreau să le șterg și nu mă deranjează.Asta îmi doresc de la o melodie!

        O melodie ce o ascult de când a plecat el.Un „el” ce a lăsat doar o melodie plină de înțeles în urmă.O melodie ce mă face să suspin.O melodie ce mă face să plâng încet.O melodie ce mă face să o ascult cu drag,cu plăcere,în ciuda sentimentelor contradictorii și a luptelor ce se duc înăuntrul meu.

        Mulțumim,Adele,pentru o melodie ce ne demonstrează că avem suflet !

„Copilă ce devine femeie.Inocență ce dispare.O „ea” nepăsătoare.”

Întunericul,liniștea,eu

       

        Ahh ! La naiba ! ..
         Încerc să dorm,dar nu pot .. Plouă,dar nu afară.Stropii presupusei ploii fac prea mult zgomot.Cel puțin , în mintea mea.
         Doamne..întunericul.Întunericul m-a cuprins ușor.Ochii triști mă privesc din întuneric.Văd zâmbete false în întuneric.Demonii din mine decid să iasă acum că-i întuneric.Decid să mă tortureze acum,în întuneric.Vai,ochii ăia..Ochii ăia seamănă cu ai tăi,deci îmi întorc privirea.Lângă mine..Lângă mine e încornoratul..e atât de frumos..are chipul tău.Nu-mi este teamă.Nu sunt speriată.Nu sunt fericită.Nu sunt amuzată.Nu sunt..nu simt nimic.
         Ohh ! Liniștea..liniștea asta mă surzește..Liniștea mă zgârie pe creier.Liniștea asta este înfricoșătoare.Liniștea..îmi mai ucide un vis.Liniștea..îmi mai omoară o speranță.Liniștea..îmi distruge ultimul sentiment.Liniștea..mă cuprinde.
         Acum aparțin întunericului.Zâmbetul meu..e cinic.Zâmbetul meu..devine sfidător întunericului..Zâmbetul meu..devine defăimător la adresa demonilor ce încearcă să revină.
         Se întâmplă ceva..îmi este tot mai cald..mă simt rău.Simt cum mă cufund prea tare în întuneric.Simt cum liniștea îmi fură auzul.
         Ahh ! A fost un vis,a fost un coșmar..M-am trezit,sunt singură..în întuneric.

„Copilă ce devine femeie.Inocență ce dispare.O „ea” nepăsătoare.”

Omagiu..sufletului meu și mie

       

         Acum..vreau să te văd,dar știu că nu se poate.În același timp vreau să te uit,dar scriu despre tine.Amintirea ta poartă o luptă cu mintea mea în fiecare minut..așa e și acum..amintirea ta câștigă!Nu iar..
         Încep lupta cu mine.Încerc să mă conving singură că s-a terminat totul,că nu mai există „noi”,că nu mai este speranță..încerc,chiar o fac..
         Îmi e milă de mine,îmi e milă de sufletul meu!Îmi e milă de mine pentru că am devenit jalnică,patetică,penibilă așa cum ai spus și tu.Îți mulțumesc pentru cuvintele astea,mi-ai spus ceva ce știam deja..dar nu vroiam să aud de la tine.Era în ordine dacă îmi spunea altcineva,dar nu tu..așa,m-ai închis într-o cameră și ai dat drumul muzicii la maxim până am început să sângerez..da,toată durerea a venit ușor-ușor,din ce în ce mai mult, doar din cauza unor cuvinte spuse de tine.
         Îmi e milă de sufletul meu pentru că e cel care are cel mai mult de suferit.Pe el l-ai împins de pe o stâncă într-o groapă fără fund.El a preferat să închidă ochii,nu vroia să creadă că tu ești cel care îi face rău.Simțea cum totul se întunecă,simțea frigul din ce în ce mai mult.A ales să deschidă ochii într-un final.A privit în jos..jos îl așteptau mici cuțitașe ce aveau să-i străpungă „trupul” fragil.Dar înainte să ajungă la capăt,s-a prins de ceva.Acel ceva l-a salvat.Era speranță.Speranța că tu îl vrei înapoi și speranța că tu încă îl iubești pe el și trupul fără vlagă ce se presupune că-i este casă.Se întâmplă ceva..săracul meu suflet..sprijinul lui se destramă..va cădea..Ajunge din ce în ce mai jos,întunericul este din ce în ce mai mare,îi este frig și nu este nimeni să-l ridice,nimeni să-i lumineze calea spre ieșire,nimeni să-l încălzească..nu e nimeni lângă el.Simte cum este străpuns încet de cuțite.Sângerează.Îl simt cum sângerează.Încerc să-l ajut,să-i aduc pe cineva să fie lângă el și să-i dea putere,dar..nu vrea.Te vrea pe tine.Îi este dor de tine.O scânteie..da,o scânteie.În sfârșit!Dar stai..ce se întâmplă?!Nu,nu e scânteia ce îi trebuie,nu e aia!Are lumină în jur acum,o lumină care o să-l cuprindă în curând și o să-l distrugă ușor-ușor.Ce nu putea vedea din cauza întunericului,vede acum..multe chipuri în jurul său.Multe zâmbete..zâmbete șterse.Cu , cât se apropie focul de el,cu atât se înfig cuțitele în fragilitatea sa,și cu atât mai mult zâmbetele din jur devin mai reale,mai răutaciose.Îl cuprinde focul,îl străpung cuțitele,apar și priviri triste ce se alătură zâmbetelor..El e naiv,e singur,e mititel,încerc să-l ajut,dar e prea târziu.Se stinge încet..încerc să-l aduc la viață,nu pot..Am simțit toate astea,am suferit alături de el..am murit alături de el..din cauza ta!
        Spune-mi..mă mai iubești acum?Mă mai iubești când nu mai simți căldura ce ți-o dăruiam cândva?Mă mai iubești acum când chipul meu e rece?Mă mai iubești acum când privirea-mi e de gheață?Mă mai iubești acum când nu mai pot să te completez?Spune-mi!Mă mai iubești?
         Acum..mă văd pe mine.Acolo unde nu ar fi trebuit să fiu.Chipul îmi e la fel de rece ca o iarnă ce nu se mai termină.Are culoarea ghioceilor,dar și naivitatea lor.Da,mi-a rămas naivitatea pe chip.Oare de ce?!Buzele îmi sunt amorțite și albastre..Nu vor să se miște.Nu vor să-ți vorbească.Oare de ce?!M-am schimbat..tu m-ai schimbat!Se spune că prea mult rău schimbă sufletul unei persoane..tu mi-ai făcut atât de mult rău încât mi l-ai ucis,m-ai despărțit de sufletul meu!
         Aud stropii de ploaie cum lovesc pământul.Acum nu mai simt nimic legat de asta.Înainte ploaia îmi aducea aminte de tine,îmi povestea despre tine,îmi dădea speranțe..acum nimic..sunt la fel de rece ca ploaia..Aș vrea să pot spune că și sentimentele-mi sunt reci,dar nu pot..e ca și cum aș vorbi despre spiriduși,despre ceva ce nu există..deci nu,nu o să vorbesc despre sentimentele mele.O să vorbesc despre ale tale.Dacă există.Dar nu cred.Dacă m-aș decide să vorbesc despre sentimentele tale ar fi ca și cum m-aș decide să vorbesc despre Dumnezeu..doar cred că există,dar nu am nicio certitudine că e așa.
        Urăsc felul în care te iubeam,urăsc tot ce îmi aduce aminte de tine,urăsc persoana ta,te urăsc pentru că mi-ai ucis sufletul..și te urăsc pentru că mă faci să mint,mă faci să mint persoanele importante mie,mă faci să mă mint pe mine!
                                                                                                   Aș vrea să te uit.....

„Copilă ce devine femeie.Inocență ce dispare.O „ea” nepăsătoare.”