Fals.

                Iubire..

                Cine mai crede în așa ceva?Cine încă e naiv?Acum..toată lumea are -cel puțin- o mască.Fiecare vrea să aibă lângă el pe cineva.Nu contează cât de falsă e persoana aceea.Pur și simplu,vrei să ai pe cineva,să nu te simți singur.Dar ești mai singur decât un cub de gheață într-o mare.Ai pe cineva..de aparență.Toți mint,sunt ”buni” doar pentru a avea pe cineva alături.

                Spune-mi ”te iubesc”,spune-mi ”îmi pare rău”.Și o să te cred la fel cum și tu crezi ce spui.

                Hai să ne mințim și să zâmbim.Hai să nu fim noi și să fim falși.Așa am ajuns..

                Te cred..când îmi spui că ai nevoie de cineva lângă tine.Te cred,pentru că așa e.Dar nu poți avea pe cineva alături când calci persoane în picioare să ajungi unde ți-ai propus..nu atunci când ești fals.

                Hai să zâmbim,hai să păstrăm aparența.Suntem fericiți.Dar numai noi știm ce se întâmplă după ce seara se lasă,rămânem singuri în cameră,ascultând o melodie ce ne reamintește de cum eram odată : copii inocenți ce credeau în ”iubire”.

                Dar când revenim la realitate..suntem la fel de singuri.

„Copilă ce devine femeie.Inocență ce dispare.O „ea” nepăsătoare.”