Evidența vieții mele în gânduri..confuze.

Și..vreau să scriu,dar îmi e atât de greu când toate sentimentele se luptă înăuntrul meu.
E un partida de șah ce o jucăm de mult și cam tot de la început am și pierdut.Eu sunt primul pion căzut în lupta asta aprigă purtată cu regele..regele meu.
Inima mea e nebunul ce a căzut imediat ce inima ta,părticica aceea neagră,un mic pătrățel...a înghețat.
Calul a purtat lupta cu nebunul ce l-a ucis ușor ..A cedat în fața celui ce i-a aruncat o stea muribundă.Acum..știi ce s-a întâmplat cu sufletul meu.
Nu mă pricep la șah.Nu am știut ce să fac..și am pierdut...consecutiv.
Am devenit o simplă păpușă de porțelan într-o grădină cu trandafiri.Spinii ce încearcă să o pătrundă,dar lasă doar mici urme cedează și renunță lăsând în urmă o învingătoare..devin din ce în ce mai slabi,din ce în ce mai puțini.O petală delicată se apleacă înduioșată și-i atinge chipul ce era atât de alb,lăsându-l îmbujorat.Un crin în mulțimea de trandafiri ce îi dădea speranța că nu e singura...altfel.O picătură de rouă ce se prelinge ușor pe trupul ei rece lasă urme adânci pe tulpina trandafirului din fundul grădinii.O frunză se usucă la vederea soarelui ce luminează trupul fetiței ce încearcă să se ascundă după o fereastră spartă,murdară,pătată de păcate.Un scârțâit al balamalelor ruginite de la ușa din lemn veche sparge liniștea melodioasă ce o asculta păpușa.O stea moare,cade și o ucide.Ea nu mai este....Cerul plânge,cade....se lasă greu peste grădina întunecată,peste trandafirii uscați,tulpina rămasă de la crinul rupt de mâna tremurândă a sorții,roua ce se evaporă în fața flăcărilor ce atacă orice urmă de durere,fereastra dispare în umbra dușmanului,ușa cedează în fața dezastrului..fetița plânge înăbușit într-un colț pustiu,anost ce o protejează de tot.
Totul are un sfârșit..visele mor,speranțele pier,sentimentele dispar....

uhm , I hate love.

„Copilă ce devine femeie.Inocență ce dispare.O „ea” nepăsătoare.”