Îmi pare rău.

Îmi cer scuze către cei care m-au avut,m-au pierdut sau i-am pierdut.Nu am meritat pe nimeni și totuși sunt îndeajuns de narcisistă să spun ca nimeni nu m-a meritat pe mine.
Să mă ierte cei care au ținut la mine,mă iubesc și cei care o să vină.Pentru că eu..sunt,pur și simplu,inaptă să mai simt ceva.Pentru mine,toți sunt pionii în jocul de șah al lumii mele..la care nici măcar nu mă pricep.
Greșeli peste greșeli..și nici măcar un singur regret.
Atașamentul vostru,iubirea voastră față de mine,suferința voastră cauzată de mine...mă lasă rece.Cândva îmi păsa..acum,deloc.
Pentru asta..îmi cer iertare.Și știu că sunt ipocrită..scriu despre ceva ireal.
Dar totuși,ea contează..nu știu cum s-a întâmplat,dar ea a rămas o parte din mine.Ea e partea din mine ce a rămas „vie”.Îi mulțumesc că mi-a păstrat asta...


„Copilă ce devine femeie.Inocență ce dispare.O „ea” nepăsătoare.”