Undeva prin prima bancă mă aflu eu,parcă aș fi în căutarea unui strop de atenție.Dar nu e așa ! Nu-mi place ... Aș vrea să fiu undeva în spate,în backstage,izolată de toți,ceilalți să uite de mine și eu de ei.
Privirea mi se încețoșează,câte un pix roz sau verde îmi captează pentru o secundă atenția.Fiecare chip somnoros,lipsit de orice chef de viață,parcă ar fi fost abandonat prin spațiu ... mă deprimă.
Suferința cuiva apropiat mă deprimă.Ora de ”chin spiritual”s-a încheiat. Plec ....
„Copilă ce devine femeie.Inocență ce dispare.O „ea” nepăsătoare.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu