Vreau ...

        Fiecare culoare din jur mi se pare mai accentuată,îmi sare în ochi și îmi sfâșie pupila,lăsându-mi retina însângerată.
        Adăpostesc un haos chinuitor,deranjant de patetic în interiorul meu.
        Mi s-a sfărâmat masca fragilă lăsând să se arate printre crăpături sentimente chinuitoare.Mi-am pierdut glasul pe undeva prin mintea zburdalnică și îmi torturează gâtul orice încercare de a scoate vreun sunet.
        Vreau să plâng,să urlu...să dispar și să fiu a nimănui.Acel nimeni să mă îmbrățișeze cu întunericul...și să pierd orice urmă de memorie.Vreau să uit...


„Copilă ce devine femeie.Inocență ce dispare.O „ea” nepăsătoare.”