Trupul tău impunător mă strigă
De după baldachinul purpuriu.
O șoaptă ce încă mă obligă
Să fiu a ta,doar pentru puțin.
Se stinge-ncet pe o fereastră
O rază abdicată..de-un roșu purpuriu.
Se zbate-a sentimentelor orchestră
Sub al durerii-nvăpăiate bisturiu.
Îți sunt amantă,îți sunt regină
Și mă îmbracă iar doar o lumină.
Mă-mbăt c-un cântec iluzoriu
Într-un ocean de purpuriu.
„Copilă ce devine femeie.Inocență ce dispare.O „ea” nepăsătoare.”
nicely said ;)
RăspundețiȘtergere