Dispari.

Nu vreau să te aud

Nu vreau să te ascult.

O să plec curând

Așa cum trebuia să fac demult.

Cu suflet sfâșiat,lacrimi înecate

Pășind pe vorbe goale,grele,

Pe-amintiri strânse și-aruncate

Căutând consolări banale.

Ia tot ce-mi aparține,

Calcă pe sufletul frânt.

Lumea mea e în ruine

Trupul mi-e înfrânt.

„Copilă ce devine femeie.Inocență ce dispare.O „ea” nepăsătoare.”