Trag un fum amăgitor și mă înfioară gândul asemănării cu un chip la fel de amăgitor.
Parcă fumul îmi ajunge până în cel mai mic colț al ființei,devine una cu mine și mă cuprind mii de senzații ce mă fac captivă a lui..felul lui de surpare a libertății mele..de târfă,probabil.
Mă surprind iar în ipostaza unei ființe inapte de a simți.Mă scârbește gândul că am avut atâtea false senzații că eu aș putea avea sentimente.Sunt goală de dinăuntru și mai rece ca gheața.Chipul mi-e schimbat de la oboseala ce m-a ajuns,sufletul mi-e gol și sunt dezamagită de mine.De acum,am de gând să fiu eu,să rămân așa cum sunt și să nu mai dau crezare tuturor impresiilor că eu nu sunt decat un suflet spart,uitat pe undeva în spațiul infinit cu sentimente reci ca gheața ce...nu le poți sparge.
Te rog..nu mă crede când îți spun că te iubesc.Pentru mine,minciuna e o artă perfectă ce o stăpânesc cu desăvârșire.
„Copilă ce devine femeie.Inocență ce dispare.O „ea” nepăsătoare.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu