Fără nume.

         .. mă înec cu propriul sânge.Mă sufocă aerul îmbibat cu fum.Îmi este greu să privesc din cauza lacrimilor ce curg șiroaie.Sângerez.Sângerez?!Pe dinăuntru.. Mi se frânge inima,îmi este schingiut sufletul..Focul este din ce în ce mai mare.Simt cum mă cuprinde.Încerc să țip..să țip,să vină cineva să mă ajute.Nu pot!Corzile vocale-mi sunt ca sârmele ghimpate.Focul m-a cuprins.Ard.Nici nu știu ce doare,unde doare mai tare.Nu mai aud nimic.Ah!Dumnezeule!Dispar încet..Devin cenușă..Nu mai simt nimic..Mă poartă vântul acum spre porțile iadului.
         Deschid ochii.A fost un coșmar..
         Îl văd zâmbind într-un colț al camerei întunecate.Ce mod de a mă trezi și de a-și face simțită prezența..!

„Copilă ce devine femeie.Inocență ce dispare.O „ea” nepăsătoare.”