Mă simt ca și cum toată lumea s-a întors împotriva mea.Mă simt ca și cum sunt o nebună într-o cameră cu psihiatri.Mă simt ca un copil mic într-o lume a adulților.Mă simt ca un pitic într-un univers al giganților.Mă simt..singură.
Închid ochii.Îmi imaginez o lume numai a mea.Îmi imaginez o lume în care totul e cum vreau eu..o lume în care sunt fericită.O lume în care am pe cineva lângă mine.E o lume în care..nu am pierdut pe nimeni.
Aparent,pot simți.Pot simți fericire,pot simți tristețe..nu,nu simt tristețea.Sunt doar..fericită.Acum pot simți iubirea.Și se pare că tu nu ești aici..și nu mă deranjează,chiar mă bucură.Nu are cine să-mi distrugă visele,să-mi calce în picioare speranțele.Cred că asta e lumea de vis pentru mine.
E tot iarnă,dar nu se simte frigul la fel.Aduce mai mult a aer de primăvară.Un aer pe care pot să-l respir.Sunt o mulțime de copaci în jur.Sunt decorați cu lacrimi..lacrimi de fericire înghețate.Văd o băncuță.Mă așez și privesc în jur.Peste tot râsete,zâmbete..peste tot,fericire.Zâmbesc.Vreau să mă alătur celorlalți,dar..realizez că visez.
Deschid ochii.Da,a fost doar un vis.Acum..în interiorul meu se duc în continuare aceleași lupte veșnice. Acum..sunt la fel de singură.
„Copilă ce devine femeie.Inocență ce dispare.O „ea” nepăsătoare.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu