Ahh ! La naiba ! ..
Încerc să dorm,dar nu pot .. Plouă,dar nu afară.Stropii presupusei ploii fac prea mult zgomot.Cel puțin , în mintea mea.
Doamne..întunericul.Întunericul m-a cuprins ușor.Ochii triști mă privesc din întuneric.Văd zâmbete false în întuneric.Demonii din mine decid să iasă acum că-i întuneric.Decid să mă tortureze acum,în întuneric.Vai,ochii ăia..Ochii ăia seamănă cu ai tăi,deci îmi întorc privirea.Lângă mine..Lângă mine e încornoratul..e atât de frumos..are chipul tău.Nu-mi este teamă.Nu sunt speriată.Nu sunt fericită.Nu sunt amuzată.Nu sunt..nu simt nimic.
Ohh ! Liniștea..liniștea asta mă surzește..Liniștea mă zgârie pe creier.Liniștea asta este înfricoșătoare.Liniștea..îmi mai ucide un vis.Liniștea..îmi mai omoară o speranță.Liniștea..îmi distruge ultimul sentiment.Liniștea..mă cuprinde.
Acum aparțin întunericului.Zâmbetul meu..e cinic.Zâmbetul meu..devine sfidător întunericului..Zâmbetul meu..devine defăimător la adresa demonilor ce încearcă să revină.
Se întâmplă ceva..îmi este tot mai cald..mă simt rău.Simt cum mă cufund prea tare în întuneric.Simt cum liniștea îmi fură auzul.
Ahh ! A fost un vis,a fost un coșmar..M-am trezit,sunt singură..în întuneric.
„Copilă ce devine femeie.Inocență ce dispare.O „ea” nepăsătoare.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu