Revederea ?

         Te văd în depărtare,tu nu mă vezi.Nu cred că ai vrea să mă vezi.Plec..
         Îmi aud numele,dar îmi e prea teamă să mă întorc..știu deja cine mă strigă.Îmi este frică să te aud adresându-mi vorbe ce m-ar putea răni.
         Încă odată..mă strigi.Trebuie să aleg rapid..mă întorc sau plec?

                                 ...

         Mă întorc..
         Te zăresc.Te apropii din ce în ce mai mult de mine,grăbești pasul..Ți-a fost dor de mine sau vrei să-mi arunci vorbe usturătoare cât mai repede?
         Inima mea se face mică,mică.Ai ajuns..suntem față-n față.Te privesc în ochi.Ai aceeași privire ca atunci când ne-am văzut ultima oară.Ce..?!Mă..mă îmbrățișezi?!Îți simt trupul înfierbântat aproape de al meu,îți simt respirația grea pe gâtul meu..Aștept să-mi spui ceva,dar..nu spui nimic.Doar..mă săruți.Mă săruți cu ardoarea de altădată.Îți simt din nou buzele după care am tânjit atâta timp.Încerc să te resping,dar fiecare părticică a ființei tale,gesturile tale mă roagă să nu o fac.Încerc să plec,dar picioarele mele nu vor să mă conducă pe drumul ce nu ne este comun.Aș fi vrut să-mi spui ceva,dar sărutarea ta face cât 1000 de cuvinte.Acum..nu pot să plec!În momentul ăsta..nu vreau să plec!Da,rămân lângă tine..așa cum îmi ceri.
         Mi-a fost dor .. de tine și modul tău de a-mi spune „te iubesc ! ”

„Copilă ce devine femeie.Inocență ce dispare.O „ea” nepăsătoare.”